Pentru că li astfel de carte avea nevoie să fie scrisă
S-a scris și tocmai a văzut ”lumina” tiparului.
Pilde, versuri, rugăciuni, întâmplări și alte povestiri – o carte despre rătăcirea în lume fără Dumnezeu. o carte despre copilărie, despre bucurie, despre căutări și reușite. O broșură ce se vrea a fi un prim volum dintr-o poveste vastă.
Tot ce e scris aici vine dintr-o inimă deschisă și dintr-un suflet iubitor de viață. Scris cu Dragoste de Dumnezeu, cu inspirație din viața de zi cu zi, cu analogii la timpurile mai vechi și mai pline de învățăminte.
Astfel, acest volum nu poate fi definit (doar) ca o autobiografie, ci mai degrabă, ca o îmbinare a prezentului, cu amintirile trecutului, pentru a vizualiza și intui mai ușor viitorul, prin învățăturile Domnului. Din aceste motive povestea nu putea să înceapă cu ”A fost o dată”. Totul a început într-o zi și continuă și în ziua de azi, precum curge și se desfășoară viața.
Aveam și împărtășeam dragoste, cunoșteam oameni și sentimente; eram cunoscut printre mulți, fără să îmi pese vreo clipă dacă sunt sau nu important. Zilele treceau fără să le cunosc însemnătatea, timpul se aduna peste mine mai mult cu regrete. Îmi lipsea împlinirea, în forma ei imaterială. Aceea care doar apare ca un gând, ca o boare, ca o idee, și nu-ți mai dă pace. Adunam în mine întuneric.
când am crezut mi-a venit timpul să dorm,
am căutat revenirea la viață. Aș putea în felul asta să mă numesc bătrân, dar eu nu eram gârbovit de timp, ci doar de gânduri. Precum Bacovia, simțeam plumbul topit peste pleoape, iar ochii închiși nu lăsau lumina să treacă.
În noaptea continuă a aceluiași eu, bezna din mine nu mă lăsa să visez la speranță. Orbecăiam, cu sentimentele făcute grămadă, ascunse în spatele inimii care bătea fără să știe. Și nu o idee a fost ceea ce m-a trezit și nici Lumina. A fost Dorul.
În marea infinitului de negru, un punct de gri a clipit moale, precum un fluture pe moarte mai mișcă din instinct o aripă. Mișcarea simplă ce părea un spasm a declanșat o undă, lăsând în urmă, ca un praf, o dâră gri de Dor.
Și apoi Dorul a tânjit a Dorință.
Odată devenind Dorință, Dorul a prins a se amesteca prin mine, în praful gri , precum o molimă. De data asta, însă în interior, inima a conștientizat că bate. La prima bătaie, plumbul s-a slăbit și prin ochii minții a pătruns Lumina. Și-așa tot griul meu a devenit Albastru.
voi anunța tot aici apariția, lansarea și disponibilitatea către vânzare.
Un pasaj din carte găsiți aici.
Pentru comenzi și alte volume – aici .