Cin‘ te-a păcălit? La naștere nu ai venit cu zâmbetul pe buze. Majoritatea boceam. În hohote. Te-ai născut?
Bravo, bun venit! Ia un zâmbet de aici și hai la drum, treci de trăiește.
Apoi ne-am cufundat cu toții în copilărie și am visat să fim adulți. Azi, adulți, visăm înapoi la copilărie. Era fain să fii copil fără griji, nu?
Nu-i așa că oamenii sunt mereu nehotărâți?
Când nu ai nimic, nu ai ce pierde. Te bucuri de lucruri simple. Pe măsură ce ai ești tot mai dornic să ai mai mult și niciodată nu vei fi mulțumit.
Legi din viață. Banalități.
Azi trăiești în rutină, te macini la muncă, vii acasă și te duci la muncă din nou.
Sau dacă nu ai de muncă combini ceva să îți iasă bine. Trece ziua, aștepți weekendul și ai impresia că te bucuri de viață.
Ești fericit? Ce contează? Nu are nimeni timp pentru întrebarea asta.
S-a dus și azi, iese banul, merge treaba, fiecare se scoate cum poate și încearcă să tragă tot, să-i fie mai bine. Doar că trece ziua, trece și viața, trecem și noi.
Oamenii îmbătrânesc și mor. Într-o zi nu știm, în altă zi nu ne pasă. Mai târziu înțelegi că inevitabil va veni și rândul tău. Și atunci te întrebi dacă ai trăit destul. Daca ai făcut suficient pentru tine ca să poți spune: ”Da! Atunci chiar a fost momentul vieții mele!”
Viața e o vrăjitorie. Iar magia e în noi.
Nu putem schimba ciclul vieții, dar putem schimba felul în care trăim.
În 2012 am ales să ies din rutina în care orbecăiam. Să dau altă formă prezentului meu. Am lăsat nehotărârile și am ales necunoscutul. Primul zbor cu avionul, prima tară străină, prima dată când am vorbit altă limbă.
Suntem toți înzestrați cu talente. La fel, avem și ambiții. Poate ne lipsește curajul, poate siguranța. Dar avem întotdeauna speranța. Și visul! Speranța mea am luat-o în rucsac, curajul în buzunar și zâmbetul pe buze!
Iar visul l-am transformat în realitate.
Dacă ai uitat să zâmbești, oprește-te într-o zi și fă-o! Dă-și voie o clipă să privești în tine. Nu ai nevoie de nimic material ca să te simți bine. Tot ce se întâmplă în viață are un scop. Tot ce trece pe lângă tine are un sens.
Nu trebuie să fii filozof ca să crezi în fericire.
Într-o zi când râzi și te simți bine, privește în interiorul tău și gândește-te că bucuria aia e pentru tine.
Ai nevoie doar de o clipa ca să crezi și o viață ca să reușești!
Așa am plecat la drum…
Șapte ani am mers.
Am mers, am cunoscut, m-am minunat și am învățat să trăiesc.
Și timpurile m-au adus acasă să îmi spun încă odată povestea.
În rucsac încă mai am speranța, în buzunar curajul și zâmbetul a rămas tot pe buze.
Visele s-au transformat în trăiri, trăirile au rămas amintiri și mai apoi experiențe.
Peste 40 de țări, patru continente, un singur om. Ca mulți alții, printre oameni.
Hai la drum, povestea mea abia începe!
Într-un articol următor voi povesti primele mele întâmplări într-o țară străină, un fel de ” Norvegia expressNorvegia express ” fără introducere. Asta cu mult înainte ca cei de la „Antena 1” să aibă licență pentru celebra emisiune „America Express”.
Despre mine aici
Vechiul meu blog aici